Deceptie

Deceptie.

Solitude

Pompos. De-a dreptul bombastic. Oare ce astept de la titlu?! Ma uit la tastatur si vreau sa incerc sa scriu ceva. STIU ca ar fi multe de povestit (da, sunt categoria naratorilor gen Ion Creanga. ...fara creanga). Stiu ca sunt o gramada de urlete in mine care ar trebui sa fie manifeste/manifestate. Urlete- a urla- urlu...intru ce?! M-am cam saturat sa spun... Sa ma spun... Sa ma inteleg dar sa nu fiu inteles (cam cati ani are tipul asta care scrie?! 19_20. nu 27.). (melo)Drama cu neintelesu apare undeva la vreo 20 si ceva de ani. oricum...pana in 25. Dupa aceea cred (si sunt pe nisipuri miscatoare) ca nu mai e cazul. Fuck, scriu deampulea, fortzat... de fapt mi-i foarte dor di fata la care tin. Si fata care e un copil (yet!) si care practica jocurile a la Berne (Transactional Analisys).. si eu stiu ca le practica si totusi intru in ele... Si incep sa nu mai inteleg nimik. Imi dau seama ca nu mai inteleg nimik si ca totul e un joc...dar cum ies? Vreau fata, dar nu-mi plac jocurile... Si-s cam machit.