"Sa ii contrazica pe ceilalti.Sa le dovedeasca nimicnicia lor dar fara a se arata superioara intr-un fel jignitor. Ci doar altfel. Diferit. Exista 2 sensuri pe care i le putem aplica: sa fie independenta."
De unde aceasta dorinta de a le demonstra celorlalti nimicnicia? De ce aceasta dorinta? Nu crezi ca ar trebui ca "ea" sa isi dovedeasca ei, in primul rand, propria nimicnicie. Si de ce sa exageram: oamenii nu sunt toti caracterizati de nimicnicie! Si nimicnicie poate insemna si limita: a-ti afla propria limita... A-ti da seama de limitari si a incerca sa le depasesti... dar nu la modul dramatic (cauzator de instatisfactii!) ci incet... Oamenii sunt pot sa apara asa (nimicnici) pentru ca asa vrem noi/ea sa ii vedem/sa ii vada. De ce sa ii contrazica pe ceilalti... contrazicerea ar fi intr-adevar un semn al unui spirit ascutit, critic... dar merita sa fie critica intotdeauna?! Este cumva in razboi cu intreaga lume? Sau doar cu sine si totul se rasfrange asupra lumii? Sau merita, cateodata, sa lase sa se piarda "totul" intr-o secunda (sau mai multe secunde!) doar din cauza unor ochelari de cal care, de altfel, pot fi asa de usor aruncati... Si care este al doilea sens in afara de "independenta"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu